Skip to content

Un nou calendar pentru zero emisii

Direcția rămâne aceeași, dar viteza trebuie adaptată!

Într-o epocă în care conștientizarea impactului asupra mediului înconjurător devine din ce în ce mai prezentă, conceptul de „agendă verde” devine un pilon esențial al politicii europene contemporane. Nu mai este vorba doar un set de politici, ci un angajament profund asumat de societatea modernă pentru un viitor sustenabil și echitabil. În lumina alegerilor pentru Parlamentul European, atât România, cât și celelalte state membre ale UE, se află în fața unor provocări și oportunități unice în ceea ce privește implementarea unui astfel de set de politici. Însă în acest articol doresc să atrag atenția asupra faptului că politica la nivel înalt, inclusiv cea de mediu, nu se mai face în mod izolat, fiecare pe „felia” lui, ci necesită cunoașterea aprofundată a contextelor dificile socio-economice și de securitate în care trăim.

Am susținut și voi susține mereu o direcție verde pentru România și UE, însă trebuie să recunoaștem că obiectivele care păreau îndrăznețe încă de la început – pragul intermediar (2040) și cel final (2050) pentru atingerea neutralității climatice – devin imposibil de realizat în contextul delicat și complex de astăzi, marcat de inflație, recesiune, recuperarea de deficit, criza energetică, nemulțumirile justificate ale fermierilor și transportatorilor, recuperarea post-pandemică, tensiunile legate de războiul de la granițele NATO, sporirea eforturilor de apărare în eventualitatea agresiunilor externe sau tranziția spre o lume multipolară.

Politica funcționează în ansamblu, precum un mecanism fin, care necesită coordonarea tuturor părților componente pentru a oferi randamentul optim. Încă o dată: direcția este cea bună, să nu ne îndoim de acest lucru, însă dacă viteza în care trebuie să se producă aceste schimbări este prea mare, atunci riscăm să compromitem de tot orice fărâmă de încredere pe care oamenii o mai au în politicile de mediu. Să ne uităm cu atenție spre Regatul Unit, Germania, Italia, Țările de Jos, Polonia sau spre alte democrații dezvoltate ale lumii libere: au făcut aparent câțiva pași înapoi de la aceste termene. Dar să nu vă închipuiți că au dat înapoi pentru faptul că nu ar fi deloc capabile să implementeze, cu orice preț, respectivele politici. Motivele lor țin strict de responsabilitate, liderii acelor țări cunoscând consecințele nefaste pe care le-ar avea schimbările de asemenea proporții dacă ar vrea cu tot dinadinsul să țină un acord care a fost stabilit într-un context total diferit față de cel de astăzi.

Să nu uităm că, pe plan intern, am implementat deja măsuri de referință prin care manifestăm angajamentul pentru un mediu sănătos: dezvoltarea celui mai performant sistem european de monitorizare și îngrijire a pădurilor – SUMAL 3.0, demararea celui mai amplu proiect de împădurire prin PNRR sau implementarea sistemului de garanție returnare (SGR). Din acest punct de vedere, ne aflăm într-o poziție mult mai bună decât acum câțiva ani.

Așadar, să nu credem că în Europa totul este perfect din punctul de vedere al implementării politicilor de mediu. Să nu uităm că, în lumina crizelor economice, mai multe stat europene se gândesc serios să redefinească termenele acordurilor climatice internaționale în concordanță cu interesele cetățenilor lor. Sunt ferm convins că și noi, politicienii români, suntem votați pentru a le garanta românilor că sunt la fel de bine reprezentați și respectați precum cetățenii celorlalte state membre ale UE.

Așadar, analizați cu atenție programele cu tematică verde propuse de partidele politice, chiar dacă sunt mult prea puține la număr, din păcate. Schimbările climatice, spre deosebire de alte probleme, constituie o amenințare globală care afectează pe toți cetățenii. Prin urmare, absența unei abordări serioase asupra acestei teme în programele politice ar trebui să ridice semne serioase de întrebare. În același timp, vă îndemn să evaluați cu atenție și ofertele prezentate de unii candidați care, în absența unor idei constructive, încearcă să profite și să se asocieze doar la nivel de imagine cu responsabilitatea față de mediu.

Este important să fim conștienți de existența unui fenomen cunoscut sub numele de „greenwashing politic”, prin care candidații își promovează agenda politică fără a avea un program verde coerent și sustenabil în spatele lor. Vom constata că unii politicieni care se erijează în „apărători” ai mediului nu au sădit niciodată un arbore. Astfel, este necesar să ne asigurăm că politica de mediu este tratată cu onestitate, seriozitate, responsabilitate în fața cetățenilor.

În concluzie, agenda verde reprezintă nu doar o opțiune, ci o necesitate pentru viitorul nostru comun. Însă nu trebuie să fim încăpățânați și să negăm avertismentele specialiștilor din alte domenii decât mediul. În contextul alegerilor pentru Parlamentul European, România are oportunitatea de a-și demonstra angajamentul față de protecția mediului și de a contribui la edificarea unei Europe mai durabile și mai echitabile pentru toți cetățenii săi și pentru generațiile viitoare.